Trecut

Gabriela Enache: cea mai bună marcatoare din istoria României

În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat fotbalul feminin în România, a reușit totuși să dea naștere unor jucătoare cu performanțe de invidiat. Dacă acum trei săptămâni apărea un interviu cu a doua cea mai selecționată jucătoare de fotbal, Daniela Pufulete, de data aceasta am vorbit cu cea mai prolifică marcatoare din istoria naționalei României, Gabriela Enache. Din 22 de ani de activitate, 11 au fost în slujba primei reprezentative.

Originară din Brăila, Gabriela Ștefania Enache este cea mai bună marcatoare a naționalei României de fotbal feminin cu 57 de goluri înscrise în 92 de meciuri. De asemenea, este golghetera ediției inaugurale a Champions League din sezonul 2001-2002 cu 12 goluri marcate pentru Codru Chișinău. Are un titlu de campioană cu Fartec Brașov, 2 titluri cu Conpet Ploiești și un trofeu cu Codru Chișinău.


De-a lungul timpului a jucat la Voința Brăila, Fartec Brașov, CFR Constanța, ICIM Brașov. A mai jucat și la Conpet Ploiești, Codru Chișinău, și în Italia la Villaputzu (Serie B), Atletico Oristano (Serie B) și ACF Vilacidro (Serie B). 


De la handbal la fotbal


Toată lumea cunoaște echipa de handbal feminin a Brăilei, însă nu mulți știu că la începutul anilor ’90 la Brăila se juca și fotbal feminin. Prima competiție oficială de fotbal feminin a fost ”Cupa Libertatea” din mai 1990, competiție ce avea să stabilească primele 12 echipe din țară înscrise în Divizia A și alte 3 serii cu 10 echipe participante în Divizia B. Din seria 2, cea a Moldovei, făceau parte și două echipe din Brăila: Chimia și Voința. 

Cu handbalul a început și Gabriela Enache, însă după un antrenament este remarcată de antrenorul Voinței Brăila și la 15 ani ajunge la fotbal. A făcut parte din prima generație oficială de junioare ale României, astfel că la 16 ani debutează în Divizia B.

Venus Brăila

Cu camionul în deplasare


Joacă timp de 4 ani la Voința Brăila, care între timp își schimbă numele în Venus, și la finalul sezonului 1992-1993 reușește promovarea în prima divizie. Un sport la început cu o finanțare modestă naște tot felul de situații tragi-comice, una dintre ele fiind memorabila deplasare de la Alba Iulia. Înainte cu o zi de plecare echipa rămâne fără transport și este nevoită să apeleze la variante de avarie. ”Am găsit un camion (…) cu niște bănci în spate, și la întoarcere ăla și-a mai încărcat și niște fân.” 

După aproape 2 ani de la promovare, Venus Brăila se desființează și Gabi Enache ajunge la Fartec Brașov.  Doar că aventura brașoveană ține cam 6 luni  și la finalul sezonului 1994-1995 Fartec se desființează și ea.  

Periplu prin Divizia A


Deși la începutul anilor ’90 interesul pentru fotbalul feminin era mare, tradus prin numărul de echipe înscrise în competiții (peste 40), la mijlocul lor situația precară a economiei s-a oglindit și în sport. Tot mai multe echipe se desființau iar instabilitatea era singura certitudine.  Astfel pentru Gabi Enache și alte 2 colege de la Brașov începe episodul CFR Constanța.  

Dragostea pentru fotbal poate duce la sacrificii imense, însă exemplul Gabrielei este mai mult decât grăitor. Stabilită la Brașov alături de soțul ei, antrenorul Miron Tudose, Gabi s-a văzut nevoită să facă naveta la Constanța timp de 2 ani pentru a juca fotbal. Amintirile de la Constanța sunt ceva mai vagi însă un meci cu Motorul Oradea i-a rămas în minte.


Doi ani


Cifra magică 2 rămâne, astfel că după 2 ani pe drumuri revine să joace la Brașov pentru ICIM, o încercare de aducere la viață a vechii echipe. Era 1998 și după ce și Constanța și Brașovul intră în zodia incertitudinii, toate drumurile jucătoarelor bune ajung să ducă la Ploiești.  

Deja un atacant cu experiență, Gabriela Enache pune umărul la cele doua titluri de Campioană a României câștigate de Conpet Ploiești.  Însă lucrurile iau o altă turnură după 2 ani, când, compania de stat Conpet renunță să mai susțină financiar echipa. 

Conpet Ploiești


Incertitudinea, singura constantă


Peisajul fotbalului feminin românesc din anii ’90 și începutul anilor 2000 a fost profund afectat de dezindustrializare. În contextul desființării treptate a fabricilor care susțineau financiar dar și moral, prin public, activitatea sportivă, echipele de fotbal sau jucătoarele, în mod individual, au căutat soluții pentru a-și continua activitatea. În unele situații au fost preluate de companii sau agenți privați care au renunțat imediat ce s-au convins că nu este un domeniu profitabil.

Așa se face că echipe care deveneau campioane, ajungeau să dispară după aceea. Individual sau în grupuri mici, jucătoarele ajunseseră să „alerge” după echipe „în viață”, în căutarea unui loc în care să poată juca. Este lesne de înțeles că un campionat definit de volatilitatea echipelor de club este greu să producă o bază de selecție generoasă pentru echipa națională. Lucru care s-a văzut în criza rezultatelor reprezentativei României. ”De acum ne obișnuisem cu vremurile, că se înființau, se desființau, noi unde găseam jucam, apărea alta (…echipă)”  

Următoarea echipă avea să fie Codru Chișinău, ai cărei conducători au stabilit contacte cu alte câteva jucătoare la meciuri ale naționalei României.  Înțelegerea cu Gabi Enache s-a concretizat în 2000 când echipa din Republica Moldova avea să câștige titlul și mai apoi să participe la ediția inaugurală a Champions League. 


Prima ediție și prima golgheteră a Champions League


Sistemul competițional al CL era ușor diferit, astfel că pentru a ajunge în grupele principale, fetele de la Codru au înfruntat în runda preliminară formația slovenă Ilirija Ljubljana. Disputată în dublă manșă, confruntarea a trecut-o în dreptul marcatoarelor pe Enache de nu mai puțin de 10 ori.  

Calificată în următoarea fază a competiției, Codru Chișinău a jucat împotriva FFC Frankfurt, Levante UD și campioana Armeniei, College Sports Club.

Codru Chișinău (albastru) – FFC Frankfurt (roșu/alb), 3 octombrie 2001

Jocul cu Frankfurt a fost intimidant, adversara din Germania avea în componență un număr însemnat de proaspăt campioane europene printre care și Brigit Prinz, cea mai selecționată jucătoare germană. ”Am căzut de acord că nu putem să atacăm prea mult, eventual contraatacul, mulțumirea a fost ca să nu pierdem la o diferență mare.”  

Puțină lume știe că România a dat nu una ci două jucătoare golgheter în cea mai importantă competiție intercluburi din Europa. Prima a fost Gabriela Enache cu 12 goluri marcate în sezonul 2001 – 2002, iar la 11 ani  distanță Laura Rus reușea să înscrie 11 goluri pentru Apollon Limassol.  


”Tu ai să ajungi la națională!”



Prima convocare la echipa națională a venit în 1996 când a debutat într-un amical împotriva Turciei. Convocarea Gabrielei Enache venea într-un moment de schimb de generații la prima reprezentativă.

Jucătoare precum Victorina Simion, Maria Delicoiu sau  Lucia Cormoș erau pe final de carieră iar din urmă venea generația reprezentată de Daniela Pufulete, Gabriela Enache sau Mihaela Burtică. Din acest motiv integrarea jucătoarelor noi a fost ceva mai ușoară, multe dintre ele fiind de vârste apropiate. 


Cea mai prolifică marcatoare


Pentru echipa națională Gabriela Enache a jucat atacant, postură din care a înscris 57 de goluri în 92 de meciuri, devenind astfel cea mai bună marcatoare din istoria fotbalului feminin românesc. Recordul ei stă în picioare și astăzi, la 14 ani de la ultima partidă în tricoul naționalei. Ion Nunweiller rămâne în amintirea jucătoarelor de la națională, antrenorul care și-a lăsat cel mai mult amprenta asupra activității lor sportive la prima reprezentativă.

Cu toate că echipa națională era angrenată în calificări pentru Campionatul European și cel Mondial, Federația nu s-a arătat interesată să investească în activitatea fetelor. Condițiile de antrenament, jocurile de acasă disputate la Câmpina sau Filipeștii de Pădure, echipamentele total neadecvate stau dovadă a atitudinii instituționale față de fotbalul feminin. 


Transferul în Italia


Remarcată în meciurile din Champions League, Gabriela Enache primește în anul 2002 o ofertă de transfer la ASD Torres Calcio, deținătoare la acest moment a 3 titluri de campioană a Italiei. Totuși, din cauza problemelor birocratice generate de permisul de muncă Gabi nu apucă să evolueze pentru  puternica formație Italiană. După 6 luni ajunge la Atletico Orestano, în Serie B. 

În Italia a găsit o lume total nouă pentru ea. ”Am descoperit un alt tip de fotbal, altă mentalitate. Stranierele erau plătite, era contract cu Federația (n.r. înregistrat), asigurare. Era un campionat echilibrat cu echipe bune de valori apropiate.” 


10 ani în Italia



În toamna anului 2003 ajunge la Villaputzu, o echipă competitivă dintr-un sătuc al Sardiniei. ”Aveam meciuri duminică de duminică, eu aia îmi doream, că în România erau puține meciuri normal, cu 8 echipe, fără condiții. Aici simțeam că joc, intrat in teren și nu știai, câștigi, nu câștigi. Și ăsta era farmecul, că trebuia să lupți să câștigi.” 

Dintr-un vârf de atac veritabil s-a mutat pe poziția de fundaș central în ultimii 2 ani ai carierei. Chiar dacă în decurs de 10 ani a ajuns să înscrie peste 130 de goluri în Italia, a simțit că trebuie să se retragă într-o poziție ceva mai defensivă și mai puțin solicitantă.

La aproape 38 de ani s-a retras și în 2012 a decis să revină în România, la Brașov. În tot acest timp alături i-a fost Miron Tudose, fost fotbalist la Dacia Unirea Brăila și antrenor la Voința Brăila, ICIM Brașov și Codru Chișinău.  


Acum, la 9 ani de la retragere viața se scurge liniștită pentru cea care deține recordul de cele mai multe goluri înscrise pentru naționala României. Cu greu reușim să ajungem la fostele jucătoare care au făcut performanță nu doar în fotbalul feminin ci și în sportul românesc.

Atenția pe care o merită pentru reușitele lor nu este și cea pe care au primit-o din partea instituțiilor și a mass-mediei. Deși poate neobișnuite cu astfel de invitații, fiecare jucătoare ne-a vorbit cu entuziasm și mult atașament față de fotbal. În ciuda precarității și a dificultăților pe care le-au înfruntat, regretele și resentimentele nu-și găsesc locul în poveștile lor. Momentele și situațiile dificile au fost obstacole care au meritat depășite doar din pasiune pentru sport, căci alte tipuri de motivații au cam lipsit în fotbalul feminin.


un interviu de Teodora Căbuț & Ileana Szasz

montaj: Alexandra Diaconu

surse foto: arhiva personală a Gabrielei Enache

 

One Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *