Junioarele României: Elena Frîncu, optimista din atacul Alexandriei

Ce le împinge pe fete să plece de acasă pentru a găsi o echipă unde să poată juca fotbal? Cu siguranță nu banii. Dorința de a face o carieră în ceea ce le place cel mai mult să facă? Poate. Haideți să o cunoaștem pe Elena Frîncu, una dintre fetele care au plecat de acasă pentru a juca fotbal.

Elena Frîncu are 17 ani, e în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic din Alexandria și joacă fotbal doar de 3 ani într-un cadru organizat. Originară din Videle, joacă pe postul de atacant pentru CS Universitatea Alexandria. Are în palmares un titlu de golgheter câștigat cu liceul la ONSS în 2019 (Olimpiada Națională a Sportului Școlar) și o medalie de bronz obținută la un turneu cu echipa de junioare a Alexandriei, susținut la Cluj-Napoca. De asemenea, a făcut parte din generația U17 care s-a calificat la Turul de Elită al Campionatului European de junioare.

Cu băieții la un fotbal

Elena a pus pentru prima dată piciorul pe minge la ora de sport, atunci când avea 10 ani. A continuat să joace fotbal cu băieții în spatele școlii până la vârsta de 14 ani. Totul s-a schimbat când în februarie 2018 a făcut pasul la echipa CS Universitatea Alexandria, unde a ajuns datorită profesorului ei de sport care a recomandat-o grupării teleormănene.

Din momentul în care a pus piciorul pe minge, a știut că vrea să joace la nivel profesionist. A fost foarte fericită atunci când în sfârșit a putut să facă parte dintr-un sistem organizat precum cel de la Alexandria. Este recunoscătoare părinților ei care au fost de acord să o lase să încerce această experiență, tot ei o și ajută financiar în prezent deoarece nu se poate întreține din fotbal. ”Noroc că m-a dus tatăl meu la primele antrenamente, până m-am mai obișnuit cu decizia de a fi departe de casă și prieteni. ”

Inevitabila despărțire de casă

Fiind în acele momente timidă și temătoare, nu a venit la CS Universitatea Alexandria imediat ce a aflat de club. Însă într-o zi, și-a luat inima în dinți și a decis că o să se descurce, indiferent cât de greu îi va fi. ”Faptul că ar fi presupus să fiu departe de acasă, m-a făcut să mă gândesc să renunț la idee, însă părinții mei m-au încurajat să nu renunț și să continui, iar în prezent mă susțin din toate punctele de vedere.”

A plecat de una singură la Alexandria, iar acomodarea a fost grea și de lungă durată fiindcă îi era constant dor de casă. Cu timpul, s-a obișnuit cu noul stil de viață și a început să-i placă din ce în ce mai mult la echipă, atât de mult încât clubul i-a devenit o a doua familie. ”Pentru mine, Universitatea Alexandria este echipa care m-a format și m-a ajutat să mă dezvolt pe plan personal și profesional. Mereu o să le fiu recunoscătoare, indiferent ce o să se întâmple.”

Experiența la echipa mare

Chiar dacă Elenei îi lipsește experiența, are multe calități fotbalistice: e înaltă și are șut bun și viteză. Prin evoluțiile ei ușor, ușor își face loc printre jucătoarele de perspectivă. Diferența a făcut-o chiar în debutul sezonului 2020-2021, când a reușit să marcheze în prelungirile confruntării cu Baia Mare. ”În prima etapă din tur cu Independența Baia Mare, am marcat golul de 2-2 în minutul 92, deși am fost introdusă în repriza a doua în minutul 75. Când am dat golul egalizator, m-am simțit mai bine ca niciodată, am avut ocazia să-mi ajut echipa și să obținem un punct important.”

Până acum, a înscris de 6 ori și e pregătită să dea în continuare tot ce are mai bun. E hotărâtă să își ajute mereu colegele și să muncească pentru a intra încă din primul minut pe teren. E conștientă că nimic nu este ușor în viață, dar e fericită că a reușit să treacă peste provocări cu calm și cu susținerea unor persoane din jurul ei. ”Una din provocările pe care le-am întâlnit, au fost trecerea la prima echipă, iar apoi în primul 11.”

”Ar fi bine să nu ne rupem picioarele, că oricum ni le rup găurile și denivelările din gazon.”

Cu presiunea de a juca în atacul Alexandriei se descurcă bine deoarece știe că atât antrenorul, cât și colegele o susțin, chiar și atunci când ratează. ”Atmosfera la echipă este una bună, echilibrată. Admir foarte mult modul în care antrenorul se dedică și motivația pe care ne-o transmite.” Înainte de un meci, își pune gândurile în ordine și se încurajează să dea totul pe teren. Uneori mai joacă și ca mijlocaș dreapta, însă postul de atacant o avantajează cel mai mult pentru că este postul care îi pune în evidență toate calitățile.

În campionatul românesc a întâlnit, din nefericire, și fete care i-au vorbit urât sau care au încercat să o lovească. Consideră că ar trebui să existe mai multă empatie pentru că până la urmă ”cu toții suntem sportivi și ar fi bine să nu ne rupem picioarele, că oricum ni le rup găurile și denivelările din gazon”. Elena nu încurajează injuriile și nu e de acord cu comportamentele agresive și încearcă să fie cât mai calmă și să păstreze un limbaj decent. Dacă ar putea da timpul înapoi, ar alege să nu mai aibă încredere în toți oamenii.

Convocările la echipa națională

În naționala U17 a ajuns să joace în urma participării la un turneu de dezvoltare organizat de FRF. Deși nu se aștepta să fie convocată din cauza lipsei ei de experiență, a fost foarte bucuroasă la aflarea veștii. Cele cinci selecții adunate până în prezent, i-au adus și bucurii și dezamăgiri. ”Sunt mândră de calificarea la Turul de Elită, unde urma să ne prezentăm, însă pandemia ne-a spulberat acest vis. Am fost și sunt foarte dezamăgită, era ultima mea șansă de a arăta ce pot la U17.”

Timpul a trecut, iar Elena nu mai este eligibilă pentru U17. Își dorește foarte mult să fie convocată în continuare la U19. Va munci în continuare pentru a ajunge cât mai departe în fotbal. ”Ca să ajungi la națională nu depinde doar de talentul la fotbal și de munca pe care o depui. Un factor importat în ceea ce privește selecția mea este reprezentat de comportament, mai ales în teren. Mai concret, dacă ai bun simț sau o atitudine fairplay, șansele să fii convocată sunt foarte mari.”

Orele de relaxare și planurile de viitor

O zi din viața Elenei este destul de aglomerată deoarece are cursuri, antrenamente, teme. În timpul liber rămas, îi place să urmărească seriale/filme de dramă, dragoste, uneori acțiune. Reușește să facă față programului încărcat fiind organizată. Îi este ușor să îmbine educația cu fotbalul pentru că studiază la un liceu sportiv și este destul timp pentru amândouă. Spre surprinderea ei, se împacă bine cu școala online. Materia ei preferată la liceu e anatomia (biologia) pentru că e pasionată de tot ce înseamnă corpul uman și de cum funcționează acesta.

A avut și momente mai grele în care a vrut să renunțe la fotbal, însă se întorcea de fiecare dată la motivele pentru care s-a apucat de fotbal. ”Îmi ocupam timpul cu diferite activități ca să nu mă mai gândesc la cât de dor îmi era de părinți. Toată experiența aceasta m-a învățat că trebuie să mă sacrific și să risc pentru pasiunea și visul meu.”

Flash flash

Elena a trecut testul nostru fulger, răspunzându-ne la întrebările de mai jos:

1. Echipa preferată de fotbal masculin? (Din lume sau din România) – Inter.
2. Dacă ai putea să joci fotbal oriunde în lume, la ce echipă ai evolua? – Inter. Doh.
3. Unde îți place să-ți petreci vacanța de vară? La mare sau la munte? – La mare, la soare.
4. Anotimpul preferat? – Toamna.
5. Filmul preferat? – Bogați în dragoste.

În loc de încheiere o lăsăm pe Claudia Pană, colega ei de la echipă, să ne spună ce crede. ”E genul de om pe care te poți baza. Chiar dacă e ușor timidă, cu mult bun simț, este sociabilă și îți sare oricând în ajutor. Chiar îi place foarte mult să ajute pe oricine. Știe să ofere o stare de spirit potrivită în cadrul echipei, e foarte glumeață. Dar cel mai important e că Elena e o fire sensibilă, nu ar răni niciodată pe nimeni, nici măcar un gândac.”

un interviu de Diana Gheorghe & Ana-Maria Mîndruță

Surse foto: arhiva personală Elena Frîncu

Naționala României de Fotbal Feminin.

CS Universitatea Alexandria