”Fotbalul feminin, fericirea supremă” – Daniela Pufulete în interviu

Cu fiecare interviu luat ne dăm seama cât de diverse sunt experiențele și parcursurile jucătoarelor noastre de fotbal care, în vremuri complicate, țineau sus steagul în cel mai popular sport. Deși subreprezentate, jucătoarele pe care le-am întâlnit, contestă percepțiile și stereotipurile adânc înrădăcinate despre fotbalul feminin, care se perpetuează până astăzi. Femeile pe care le descoperim nu încetează să ne uimească și să ne inspire. Astăzi o avem în prim plan pe Daniela Simona Pufulete, o jucătoare cu 156 de selecții la echipa Națională și o carieră impresionantă.

Vârf de lance în naționala României, Daniela Simona ”Pufi” Pufulete, este a doua cea mai selecționată jucătoare din istoria fotbalului feminin după Florentina Olar Spânu. A cucerit trofee alături de Conpet Ploiești, Regal București și Codru Chișinău iar pentru echipa națională a marcat 66 de goluri în 156 de partide. A mai jucat pe postul de atacant pentru Voința Ploiești, Coruna Câmpina și CFR Constanța.

Alături de societatea românescă și fotbalul feminin avea să treacă printr-o perioadă de tranziție la mijlocul anilor `90 și primii ani ai lui 2000 când echipele fabricilor începeau să fie desființate și de la un an la altul apăreau și dispăreau echipe private. Până în 2003 polurile de putere în fotbalul feminin se schimbau mereu în funcție de echipele care își permiteau să plătească cele mai bune jucătoare de la națională. Cu acea realitate s-a confruntat și Daniela Pufulete, însă primul contact cu fotbalul a fost ceva mai idilic, în copilărie cu băieții pe ulițele unui sat din Prahova de unde a pornit totul.

Fotbalul feminin, dragoste la prima vedere

Nu poți să visezi la ceva ce nu știi că există, iar fotbalul feminin nu exista pentru Daniela până în `92 când în orașul natal, Mizil, ajunge echipa de fete a Voinței din Ploiești. După meci și-a luat inima în dinți și s-a prezentat antrenorului iar după o selecție la Ploiești s-a alăturat echipei. ”Îmi aduc aminte că eram atât de entuziasmată că am fost acceptată la echipa din Ploiești încât de la stadion până la gară am mers în ghetele de fotbal. În tren le-am dat jos”

Au urmat ani de navetă cu trenul pe ruta Mizil – Ploiești însă totul pălea în fața marii ambiții de a juca fotbal și de a ajunge la echipa națională. Pregătirea la Voința Ploiești se făcea diferențiat, pe două grupe de vârstă care cuprindeau senioarele (jucătoare în jur de 25 de ani) și junioarele (16-17 ani), grupă în care se încadrau și Daniela Pufulete și Mihaela Burtică.

Primul meci la națională

Așteptarea n-a durat mult și obiectivul de a juca pentru națională avea să fie atins mai devreme decât anticipase, în 93 când după un trial pe Lia Manoliu a fost inclusă în lotul echipei naționale. Știa ce poate și știa că locul ei e acolo. Astfel, pe 18 septembrie 1993 debutează pentru echipa României într-un meci cu Ucraina din startul calificărilor pentru EURO `95.

Își aduce aminte cu emoție de acel prim meci în care a jucat 20 de minute. ”În momentul în care am intrat am avut niște emoții că știu că vreo 5 minute am încercat să-mi iau aer, să respir.Nu puteam efectiv să mă controlez” Acel meci a fost definitoriu pentru viitorul lui Pufi, cum o alintau colegele. După reîntoarcerea în țară a știut ce are de făcut pentru a nu mai sta pe bancă vreodată. Voia să fie titulară pentru națională. Voia să i se cânte imnul mereu. Iar răspunsul se ascundea în muncă. Așa că a muncit!

România 2 – 2 Spania

De la momentul debutului nu a mai ratat nicio acțiune cu naționala. Însă meciul de suflet rămâne cel împotriva Spaniei, desfășurat la Câmpina, unde cu un public numeros echipa României reușește un rezultat de egalitate.

Era 1 mai 1996 și România venea după niște meciuri dezastruoase în compania Danemarcei și Suediei. Meciul cu Spania nu părea să fie unul care să iasă din tipar. Începusem să ne obișnuim cu diferențele mari de scor, însă de data aceasta, realitatea din teren a fost alta. Evoluând pentru prima dată în fața familiei, Daniela Pufulete a înscris cele 2 goluri care au adus singurul punct câștigat de România în grupa de calificare pentru EURO `97.

Evoluția bună a continuat și la echipa de club, Voința Conpet Ploiești, cu care Pufi obține primul titlu de campioană a României în sezonul 1998-1999. ”Echipa la momentul acela era foarte compactă și foarte ok, adică toată lumea muncea și știam că acela este obiectivul.”

Finalul ediției de campionat 1999-2000 marchează al doilea titlu al Conpetului. Însă de data aceasta, atmosfera la echipă era una diferită. ”După primul titlu deja ne ieșiseră, așa puțin, cornițele și aveam senzația că suntem puțin zmei până când au mai fost și meciuri în care echipele celelalte ne-au pus cu picioarele pe pământ.”

După 2 titluri Conpet Ploiești se desființează și Daniela Pufulete împreună cu alte colege se transferă la Regal București, echipă ce avea să câștige ediția de campionat 2000-2001. Cu toate că era la o echipă de top, Pufi este atrasă de mirajul ”tranferurilor internaționale”, acest nou curent în fotbalul feminin românesc. Astfel că începutul sezonului 2001-2002 o găsește în lotul celor de la Codru Chișinău.

Confruntarea cu câștigătoarea Champions League

Cu echipa din Moldova Daniela Pufulete, Gabriela Enache, Mărioara Berinczan, Jozefina Deliu au fost primele românce participante în Champions League, chiar la ediția de debut. Sorții au făcut ca echipa moldovenească să întâlnească încă în faza grupelor echipa ce avea să câștige trofeul CL, FFC Frankfurt.

Amintirile din acel meci sunt încă vii. Cea mai selecționată româncă, Daniela Pufulete, întâlnea cea mai selecționată nemțoaică, senzația vremii, Brigit Prinz. ”Știu că Prinz a fost pe teren și știu că îmi făcea umbră. Singurul avantaj era că aveam foarte mare viteză. Ea era foarte înaltă, și scăpam cu câteva sutimi de secundă înainte. Dar de multe ori neavând în vedere că eu aveam 36 la picior și ea probabil 42.”

Susținută de peste 1000 de fani în tribună, FFC Frankfurt se impune cu 5 – 0. Însă Codru Chișinău termină pe un onorabil loc 3 în grupa preliminară Champions League, chiar în prima ediție a competiției.

Cu 4 trofee naționale în palmares, Pufi a evoluat în Champions League până în 2005 înscriind pentru Codru nu mai puțin de 14 goluri în cea mai importantă competiție europeană intercluburi. De asemenea, mai cucerește de 3 ori Cupa Moldovei la fotbal feminin.

Antrenorii de la națională

Personalitatea puternică, dârzenia și hotărârea au făcut-o pe Daniela Pufulete să se impună la echipa națională și să devină căpitanul echipei.Orice echipă de succes are un lider, un om care știe să conducă alți oameni, poate fi căpitanul echipei dar cel mai bine ar fi să fie antrenorul. Daniela Pufulete își amintește cu plăcere de perioada în care la echipa națională era antrenor principal Ion Nunweiller, fostul mare fotbalist de la Dinamo.

Acesta a antrenat naționala feminină în perioada 1996-1998 și a dat un suflu nou echipei. ”Din punct de vedere tehnico-tactic a venit cu multe lucruri noi și modul de a se comporta cu noi a fost total diferit … Schimbări de poziții ale jucătoarelor care nu ne făceau să ne căutam pe teren cu privirea, știam că de acolo trebuie să vină mingea”

Conflictul cu Gigi Staicu

Cu antrenorii n-a fost tot timpul lapte și miere, Pufi nu se ferește să recunoască că dintre toți antrenorii pe care i-a avut în 15 ani de fotbal singurul cu care nu s-a înțeles a fost Gigi Staicu. Își amintește cum într-un meci, i-a strigat de pe margine unei jucătoare: Dai la poartă precum dă vaca lapte-n hârdău. ”Atunci s-a tăiat filmul!”. ”Am considerat că el fiind bărbat și noi fiind fete, ar fi trebui să fie puțin mai mult bun simț. Nu a fost, iar eu oamenii fără bun simț nu îi accept sub nicio formă, și faptul că ne jignea foarte mult și vorbea de multe ori foarte de sus. Și antrenamentele erau pe măsură, adică tot într-un fel de silă, de scârbă, de dezinteres.”

Oricât de draconice ar fi fost regulile din cantonamentul naționalei tot se mai întâmplau din când în când năzbâtii și întâmplări amuzante. Unul dintre aceste episoade este și cel în care într-un cantonament la Brașov fetele decid să fugă pe pârtie pentru câteva ore fără știrea antrenorului. Pufi își amintește cu nostalgie și amuzament de planul pus la punct până la ultimele detalii și cum totul putea lua o turnură tragică.

Revenirea în România și finalul de carieră

După aproape 5 ani petrecuți în Moldova, Daniela Pufulete s-a întors în România și s-a căsătorit la Constanța unde a mai jucat 2 ani pentru Șantier Naval (CFR Contanța). Viața de familie nu se împacă tot timpul cu fotbalul, prioritățile se schimbă și forma sportivă are de suferit.

Despărțirea de fotbal n-a fost deloc ușoară, deși dorința era acolo, responsabilitățile noului drum au făcut-o pe Pufi să spună stop și să se dedice exclusiv vieții de familie. ”A fost un an destul de greu, dar după ce am rămas însărcinată s-a șters tot, în sensul că m-am concentrat asupra copilului. Nu am uitat.”

Emoția reîntâlnirii cu fotbalul

Deși a avut o carieră lungă, Daniela Pufulete n-a fost în atenția presei prea mult. Nu există prea multe materiale despre viața și activitatea ei. Cele mai multe au legătură cu anul 2016 când înaintea unui meci România – Franța de la Pitești, președintele federației i-a oferit un titlu pentru întreaga activitate.

Chiar dacă a privit meciul din tribune emoțiile au fost la cote maxime: ”Chiar a fost primul meci la care l-am dus pe sotul meu și i-am zis: <Nu miști, nu-mi zici nimic, nu mă deranjezi, nu sună telefonul, nu ma întrebi absolut nimic 90 de minute.> Am trăit fiecare clipă, am plecat de acolo cu palmele transpirate.”

Amintiri dintr-o altă viață

Acum își duce viața liniștită în Constanța muncind în turism, doar fotografiile mai stau martore unei cariere parcă trăită într-o altă viață. ”Sunt 12 ani de când eu nu am răsfoit albumele de la fotbal. Acum le-am răsfoit și m-am cutremurat, și copilul zice: <Mami câte fotografii ai!> Și le tot scotea și se uita, <Aaa, uite aici e de când ai jucat în Arabia Saudită, ai fost și acolo? Acolo în Spania? Da! Ai jucat pe Fenerbahce?>”

Viața și carierea Danielei Pufulete inspira forță, tărie și determinare în înfruntarea problemelor. Dacă e ceva ce putem învăța de la ea este că indiferent de ce faci și în ce stadiu al vieții te afli trebuie să te implici 100%, cu jumătățile de măsură nu merge tot timpul.

un interviu de Ileana Szasz & Teodora Căbuț

montaj: Alexandra Diaconu

Surse foto: arhiva personală a Danielei Pufulete