Mara Bâtea - Curaj și încredere, ingrediente pentru performanță »

Mijlocaș ofensiv cu nu mai puțin de 16 ani de fotbal la cei doar 25 ai săi, Mara Bâtea acordă rar interviuri și preferă să dea totul pe teren. Cu toate că ne plac jucătoarele care lasă faptele să vorbească, credem că ar trebui să citim mai des texte cu și despre oameni ca ea. Mara respiră și inspiră o atitudine profesionistă, dar este caldă și deschisă, iar poveștile sale de pe teren și despre sacrificiile pe care le fac multe fotbaliste merită cunoscute.

Mara Anca Bâtea s-a născut pe 12 aprilie 1995 la Cluj-Napoca. Joacă la U Olimpia Cluj, echipă la care a câștigat zece campionate și șase Cupe ale României, și la echipa națională a României, pe postul de mijlocaș ofensiv.

Statura atletică și jocul tactic foarte bun ale Marei Bâtea o deosebesc cu ușurință pe teren. Joacă la Cluj de când se știe și se vede continuând încă zece ani, pentru că și condiția fizică și motivația se află la cele mai înalte cote. Este o jucătoare de o modestie aparte, care vorbește puțin, dar cu greutate, despre etapele vieții sale profesionale.

Fotbalistă de carieră

„Aveam doar băieți pe stradă și bineînțeles că jucam fotbal cu ei. M-a văzut unchiul meu și i-a zis mamei că ar trebui să merg la fotbal, la Clujana, că are echipă de fete”, își începe Mara Bâtea povestea. În 2004, unchiul ei, pe atunci antrenor la Sănătatea (n. red. C. S. Sănătatea Servicii Publice Cluj este o echipă liga 3), le-a sugerat părinților ei ca fetița de nouă ani să joace fotbal la Clujana, pe al cărei antrenor, Mirel Albon, îl cunoștea. Inițial, mama ei nu a fost de acord, însă tatăl a convins-o. El a fost cel care a continuat să o susțină în anii care au urmat. „Practic, am 16 ani de fotbal”, râde Mara. „Dacă ar conta, curând aș putea ieși la pensie.”

Clubul U Olimpia Cluj este locul pe care Mara îl vede ca „acasă”. Cu toate că a primit oferte de transfer de-a lungul timpului, le-a refuzat pe toate: din drag de echipă, dar și din cauza școlii și apoi a facultății. „Am vrut să am o diplomă și viitorul asigurat”, spune jucătoarea. Este absolventă a liceului cu program sportiv din Cluj Napoca și a Facultății de Educație Fizică și Sport din același oraș.

„Dacă înveți, faci fotbal. Dacă nu înveți, nu mai faci”

Pe Mara Bâtea a pomenit-o cu drag Andreea Corduneanu, în discuția pe care am avut-o înainte de publicarea portretului său. Și-a amintit că au fost colege de liceu, în aceeași clasă cu specializarea Atletism. „Nu a fost ușor nici pentru mine să fac fotbal”, spune jucătoarea clujeană, „chiar dacă eu nu a trebuit să mă mut în cealaltă parte de țară. Mama mea nu era deloc de acord cu fotbalul – dar când am început să am rezultate, lucrurile s-au mai schimbat. Mi-a pus condiții: dacă înveți, faci fotbal. Dacă nu înveți, nu mai faci.”

Cu zile în care avea și două antrenamente, și la club, și la școală, și încă diferite, și cu o preocupare constantă pentru rezultate bune la învățătură, Mara afirmă că în niciun caz nu pierdea vremea. Că, după o vârstă, condițiile mamei nu s-au mai impus în aceeași măsură; învățatul îi intrase în reflex, iar unchiul ei continua să o susțină.

De la stânga la dreapta Mara Bâtea, Andreea Corduneanu și Adina Giurgiu în 2012

„La clasa de Atletism din liceu am fost colegă cu Andreea Corduneanu și cu Adina Giurgiu. Duți joacă acum la Heniu, iar Adina în Italia – deși acum este accidentată și are o perioadă de pauză.” Fiindcă vorbim despre accidentări, Mara povestește și despre cea suferită de ea, care a ținut-o pe bancă aproape un an de zile. Fractura de stres din zona gleznei i s-a vindecat greu, doar cu infiltrații, iar cel mai cumplit a fost să stea pe margine și să nu se poată nici măcar antrena în ritm normal.

Singura marcatoare a României la Euro U19 din Turcia

Din evoluțiile ei la echipa României, își amintește cu mare drag de meciurile pentru calificarea istorică la WEURO2012 din Turcia. „A fost prima dată când echipa noastră națională feminină s-a calificat. Am jucat cu Franța, cu Islanda, cu Olanda. Am avut doar victorii și egaluri, dar mi se pare că atunci am fost peste echipa olandeză, de exemplu.” Mara știe că au jucat apoi cu Turcia și că au pierdut cu 2-1, dar că golul a fost înscris de ea și a fost singurul marcat de echipa noastră la acel turneu final.

„La feminin, există un turneu de elită, iar în urma lui se dispută meciurile din campionat. În turneu joacă primele patru echipe clasate, într-o țară aleasă prin tragere la sorți. Se califică echipa cu rezultatele cele mai bune”, explică jucătoarea sistemul după care s-a desfășurat CE U19. Începând cu ediția din 2022 ce va avea loc în Cehia sistemul de calificare la turneul final se va schimba. Astfel în funcție de ultimele rezultate cele 52 de țări au fost împărțite în două ligi valorice cu posibilitate de promovare/retrogradare. România se află în liga B și are posibilitatea de a promova în prima ligă.

Întrebarea firească este ce nu a mers la turneul de calificare actual. Mara Bâtea este de părere că, în mare parte, forma sportivă a jucătoarelor nu este optimă, și că echipa a suferit multe accidentări. Spune că nu are suficientă experiență în antrenorat pentru a-și da seama de cauzele care țin de tehnică și tactică. În plus, cădem de acord, echipa națională feminină are o perioadă de tranziție. Se petrece un schimb de generații, se experimentează cu jucătoare noi, de la echipele aflate într-o evoluție recentă în țară, și de curând s-a schimbat și antrenorul.

Pandemie: antrenamente zilnice pe zoom

Pandemia a adus schimbări evidente și în ritmul pregătirii de la club. „Cât am fost în stare de urgență și nu aveam voie să ieșim, ne-am antrenat aproape zilnic pe zoom”, spune Mara. „Făceam câte o oră de exerciții, și încă grele.” Meciurile din campionatul național se reiau din 14-15 martie, cu etapa de play-off. De exemplu, Olimpia Cluj va juca luni la Odorheiu Secuiesc, apoi cu Heniu Prundu Bârgăului, acasă. Jucătoarea speră sincer ca pandemia să nu mai afecteze ritmul meciurilor, pentru că a fost una dintre cele mai neplăcute condiții de joc – să nu știi precis dacă și când vei juca, să trăiești într-o continuă nesiguranță.

„Fotbalul feminin nu se deosebește de cel masculin decât prin ritm. La noi e puțin mai scăzut, și la un nivel obișnuit meciurile pot părea mai plictisitoare”, explică Mara. În rest, nu vede diferențe foarte mari și consideră că totul se limitează la percepție. Publicul nostru este încă reticent când vine vorba despre femei care joacă fotbal. „Îmi amintesc de un meci de la Iași la care puținii spectatori ne strigau din tribune să mergem la cratiță, că acolo ne e locul. Comparativ, când am jucat în Franța cu Lyon, care ne-a și bătut la scor, suporterii francezi ne-au aplaudat și ne-au încurajat când am ieșit de pe teren – pe noi, care pierduserăm și făceam parte din echipa adversă.”

„Principala mea motivație este că îmi place ce fac”

La nivel internațional, Mara admiră naționala Franței și echipa de club a Barcelonei. Despre aceasta din urmă spune că i-a plăcut mereu, indiferent de categorie sau nivel. Deși mai are de muncă să ajungă „sus”, urmează același plan ca la echipa masculină, cultivând de mici fotbaliste în pepiniere proprii, încurajându-le să se înscrie la fotbal și să nu renunțe și astfel dezvoltându-le loialitatea față de club.

„Fotbalul feminin începe să se vadă și la noi. Avem noroc cu Facebook și cu Instagram, pentru că așa ajunge să ne cunoască lumea.” Meciurile echipei naționale sunt difuzate și pe canalul ProX, iar asta ajută la popularizare. La echipa națională își amintește că a călcat prima dată „de mică” – probabil la U15. Acolo, nivelul i se pare puțin diferit. Adversarele întâlnite sunt diverse, uneori mult mai puternice decât în campionatul intern, despre care este conștientă că nu e la nivel înalt. „Dar începe să se întărească”, spune ea, „odată cu revenirea unora dintre straniere.” La Națională, programul este mai strict; antrenamentele, mesele, vitaminizarea, toate sunt făcute după algoritmi bine conturați și nu se iese din ritm.

Plan de rezervă

La Olimpia, Mara Bâtea a avut parte și de practică: „Am fost antrenoare la echipa a doua, vreo șase luni.” De altfel, a și predat, în regim de suplinire, și a dat din nou examenul de titularizare, însă competiția era foarte mare și nu a prins un post. „Viața mea profesională s-a reorientat”, explică ea. „Acum lucrez în cadrul Armatei. Fotbal joc în paralel. Poate fi complicat, dar sunt tânără și capabilă să le fac pe amândouă.”

„Acum, aria de selecție este mai mare față de cum era când eram eu copil”, spune Mara. „Concurența este mai mare, dar este adevărat că sunt și mai multe echipe de fotbal feminin.” Majoritatea cluburilor organizează periodic selecții, iar jucătoarea își amintește că și Olimpia a avut evenimente de promovare, înainte de pandemie, dar și că „merge vorba” când părinții devin interesați sau când li se recomandă ca fiicele lor să se apuce de fotbal.

Mara Bâtea are 25 de ani și un orizont sportiv încă deschis. „Îmi place ce fac, asta mi-e principala motivație”, spune ea. Dacă nu ar juca fotbal, s-ar vedea concepând programe de educație fizică militară. Prietenii ei o susțin mereu și o încurajează; nu li s-a părut niciodată ceva neobișnuit că ea joacă fotbal. „Pentru fetițele care vor să joace, recomand curaj cât cuprinde și o cât mai mare încredere în sine. Așa vor reuși.” În fond, cariera sa este dovada că perseverența, combinată cu disciplina și cu pofta de joc, pot construi o viață reușită pe teren.