Junioarele României: Mădălina Tătar, fata din echipa de băieți
Sunt momente în viață când suntem puși în fața unor decizii grele. Nu știm dacă ele ne vor duce acolo unde ne dorim, însă cu siguranță învățăm din ele. 2020 ne-a stricat toate planurile și ne-a răpit, pentru mai bine de 1 an, libertatea. Libertatea de a juca fotbal, pe lângă multe altele. Vrem să aflăm cum se vede 2020 prin ochii unei fete căreia pandemia i-a răpit o participare la Turul de Elită al CE de junioare.

Mădălina Tătar are 18 ani și joacă pe postul de mijlocaș central și uneori aripă stânga pentru SF Damaiense. A mai jucat la două echipe de băieți, SC Olhanense, 4 Ao Cubo ADO și la echipa U19 a Benficăi Lisabona. Învață la un liceu din Lisabona și este în clasa a 12-a la Științe Socio-Economice.
Mădălina este, pe scurt, o persoană timidă, glumeață și bine-dispusă, dar mai presus de toate acestea, este determinată și mereu concentrată pe ce are de făcut în teren. Ca jucătoare, este tehnică, are o relație foarte bună cu mingea și se remarcă prin calitatea paselor și viziunea jocului. ”Îmi doresc să ajung cât mai departe posibil în carieră, să îmi ating toate obiectivele și visurile.”
Începuturile în fotbal
De loc, Mădă e din Turda, însă când ea avea 3 ani, părinții ei și-au dorit să facă o schimbare și s-au mutat cu serviciul în Olhão, un orășel de 45 000 locuitori din Portugalia. Prima dată când a pus piciorul pe minge, Mădălina era acasă și se juca: plimba mingea prin sufragerie. A descoperit acest sport prin intermediul tatălui ei, însă primul ei joc într-un cadru organizat a fost la un turneu cu școala, în clasa a 4-a.
Echipa clasei avea nevoie de fete, așa că s-a oferit să încerce. ”Îmi amintesc și că am dat un gol din foarfecă de la vreo 20 de metri distanță și nu știam cum să reacționez. Ce a urmat apoi, a fost complet neașteptat: am fost înscrisă la un club la 9 ani de către părinții mei, care mereu m-au susținut să joc, și acolo mi-am dat seama că îmi place cu adevărat fotbalul. Mergeam în fiecare zi la fiecare antrenament și îmi doream să învăț ceva nou și să fiu mai bună.”

Fotbalul în echipe mixte
Însă, primul ei an în fotbal nu a fost unul foarte bun. La SC Olhanense, primul club din carieră, Mădălina nu s-a simțit prea bine. Băieții nu o prea respectau din simplul motiv că era fată. A trebuit să plece la un alt club, tot de băieți, unde, de data asta, a fost foarte bine primită și unde avea oportunitatea de a juca. În Portugalia fetele pot juca în echipe mixte până la vârsta de 16 ani.
”Am jucat timp de 5 ani cu băieții, apoi am semnat cu SL Benfica, unde am jucat 1 an. În prezent, sunt împrumutată la SF Damaiese ca să pot evolua în prima ligă. Avem o atmosferă foarte bună și suntem unite. Atunci când joc fotbal mă simt distrasă de ce se întamplă afară și că e un moment de concentrare doar pe ceea ce am de făcut în teren.”

O româncă la Benfica Lisabona
Când nu a mai putut juca cu băieții, Mădă și-a luat inima în dinți și s-a mutat în Lisabona ca să joace în echipa junioarelor de la Benfica. Era vara lui 2019 și de atunci locuiește singură și are grijă să nu lipsească o zi de la școală. ”La 16 ani, m-am mutat singură la Lisabona pentru a juca la Benfica. Și din fericire am luat decizia potrivită deoarece am și școala aproape, dar și terenul unde mă antrenez și joc. În ceea ce privește școala, materia mea preferată e economia, deoarece învăț multe lucruri folositoare și care mă ajută zi de zi.”
Nu-și mai amintește cum a fost primul ei antrenament la Benfica, deoarece era foarte emoționată, însă a ajutat-o foarte mult că le cunoștea deja pe multe dintre colegele ei și chiar și pe antrenori. Acest lucru i-a permis să se adapteze mult mai ușor la noua realitate. Chiar dacă părinții ei sunt la 300 de kilometri distanță, o susțin și o încurajează la fiecare pas. ”Sunt foarte mândră de toate rezultatele pe care le-am avut până acum, deoarece chiar și rezultatele mai puțin bune m-au făcut să evoluez și să învăț din greșeli.”

Greutățile fetelor la început
Însă Mădălinei nu i-a fost mereu ușor. ”Au fost momente când simțeam că îmi puteam ajuta mai mult echipa și nu am fost aleasă să joc. Mi-a fost greu să accept deoarece dădeam totul la antrenamente pentru a juca la meci. Nu a fost suficient și nu am prins mereu primul 11. Poate au contat și cele 2 accidentări suferite la genunchiul stâng care m-au făcut să rămân speriată și tristă și să stau câte 2 luni pe tușă pentru a mă recupera.”
”Am avut, de asemenea, momente în care am vrut să renunț la fotbal, când mă gândeam că nu o să reușesc și auzeam ce îmi spuneau, că sunt fată și că nu pot să fiu cineva în fotbal. Au fost și momente când mi-a fost greu și nu aveam oportunitatea de a juca, toate aceste gânduri și cuvinte primite din partea celorlalți m-au făcut să mă gândesc să renunț.”

Pandemia în Portugalia
Portugalia are un campionat de junioare U19 care în ultimii ani a crescut foarte mult nivelul jocurilor. Anul trecut, înainte de a începe pandemia și a fi oprite campionatele, Benfica Lisabona se afla primul loc în campionat. ”Eram în drumul pentru câștigarea primului titlu din carieră, însă pandemia a făcut ca lucrurile să ia o întorsătură neașteptată.” A apucat să joace în 12 partide și să înscrie de 7 ori.
În vara lui 2020 a fost împrumutată pentru un an la SF Damaiese, în prima ligă. Acum, principalul obiectiv pentru Mădălina este de a crește ca jucătoare și de a acumula experiență la un nivel superior. Victoriile sunt momente importante și o ajută să aibă un moral ridical. Și chiar dacă nu a înscris niciun gol oficial în sezonul actual, sentimentul de a juca fotbal după atâtea luni fără acest drept, a fost unul incredibil.

Cu inima pentru România
Mădălina Tătar are dublă cetățenie și deși nu a evoluat deloc în România, în 2018 a venit prima convocare la naționala U17. Au urmat și cele de la U16 și U19. Aflarea veștii că a fost selecționată în națională a făcut-o să țipe de fericire. ”Într-o zi m-a sunat mama și mi-a spus că am fost chemată la naționala U17, nu mi-a venit să cred, am fost foarte entuziasmată câteva zile”.
Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât la acel moment juca într-un campionat cu băieții și nu era unul foarte cunoscut. ”Nu credeam că pot fi chemată la echipa națională a României.” Cea mai frumoasă amintire de la U17 a fost cea a debutului împotriva Olandei. Sentimentul de mândrie a fost completat de o atmosferă foarte frumoasă.

U19, generația visurilor spulberate
Odată cu evoluțiile bune de la echipa de club au venit și convocările la echipa României U19. Ușor, ușor Mădălina conferea siguranță la centrul terenului. Până acum, cel mai important moment din carieră a fost atunci când a marcat golul împotriva Slovaciei care a contribuit decisiv la calificarea pentru Turul de Elită al Campionatului European din 2020.
Și cum era de așteptat, dezamăgirea a fost foarte mare atunci când a aflat că Turul de Elită a fost anulat pe fondul situației epidemiologice. ”Pandemia m-a făcut, însă, să apreciez mult mai mult momentele împreună cu prietenii și familia, să apreciez libertatea pe care o aveam înainte și pe care pandemia ne-a luat-o. Pe plan sportiv, am învățat să lucrez mult mai mult singură și fizic și mental și cât de important este să fac acest lucru.”

Își dorește să joace în altă țară și la naționala de senioare, dar e conștientă că și norocul și contextul potrivit trebuie să fie de partea ei. ”Încerc să mă concentrez pe calitățile mele, sunt o jucătoare mică, nu câștig foarte mult cu fizicul, deci încerc să fiu mai inteligentă ca să câștig duelurile. Știu că toți greșim și nu mă concentrez pe ce am greșit, ci pe ce pot să fac mai bine data viitoare. Cele mai mari provocări au fost și continuă să fie competitivitatea care există în echipă pentru a juca. Încerc să mă antrenez la maximum în fiecare zi și să mă automotivez.”
Timp liber și planuri de viitor
Mădălinei îi place să se joace pe PlayStation, să se plimbe pe plajă, să iasă cu prietenii sau să călătorească și să cunoască locuri noi. ”Chiar dacă sunt în clasa a 12-a, am un orar foarte lejer, care îmi permite să am mult timp liber pentru a mă odihni sau pentru alte activități. Fac școala online și mă împac foarte bine cu acest nou sistem, îmi rămâne timp pentru a mă antrena și individual.”
A fost norocoasă să viziteze stadionul Santiago Bernabeu, care a impresionat-o foarte mult. ”Mi s-a făcut piele ca de găină datorită dimensiunii stadionului și istoriei care îl reprezintă. Am mai vizitat și Wanda Metropolitano și îmi doresc să pot vedea cât mai multe astfel de stadioane pentru a-mi reaminti de misiunea mea.”
În an terminal, Mădă își dorește să studieze marketingul la facultate. E convinsă că și marketingul are un rol foarte important în viața oricărui sportiv. Crede că o va ajuta să treacă peste timiditate în momente cheie ale vieții ei profesionale. În încheierea interviului nostru am întrebat-o pe Mădă dacă admiră pe cineva de la naționala de senioare. ”Atunci când naționala de senioare are meci, sunt în fața ecranului pentru a o urmări cu atenție pe Ștefania Vătafu, de la care am foarte multe de învățat. Evoluăm pe același post și sper ca într-o zi să o cunosc personal și să-i adresez câteva întrebări.”
un interviu de Diana Gheorghe & Ana-Maria Mîndruță
Surse foto: arhiva personală Tătar Mădălina
Naționala României de Fotbal Feminin.