Adina Giurgiu: „Dacă ar fi după mine, aș juca până la 40 de ani”
Cine a întâlnit-o măcar o dată pe Adina Giurgiu știe că te va face să râzi instant. De la primele scheme cu mingea și până la recuperarea după o accidentare gravă, care a ținut-o departe de joc timp de doi ani, poveștile ei sunt marcate de un umor incontestabil, dar și de emoție autentică. Planul jucătoarei de 26 de ani este să-și sprijine echipa actuală, U. S. Sassuolo, să prindă un loc în Champions League.

Născută pe 17 august 1994 în Sântana (județul Arad), Adina Sabina Giurgiu și-a construit cariera la Olimpia Cluj, iar din ianuarie 2018 joacă în Italia, la U.S. Sassuolo.
A strâns 57 de selecții în tricoul echipei naționale, unde s-a consacrat pe postul de fundaș lateral.
Fata din echipa mixtă
Adina era în clasa a treia când profesorul de sport de la gimnaziu a venit să o vadă jucând, pentru că îi povesteau despre ea toți colegii. I-a propus să facă parte din echipa școlii – „a făcut-o mixtă”, râde ea. Îi este recunoscătoare și îi mulțumește lui Emil Arsa, care a crezut în ea și a ajuns să „o poarte peste tot”, și mai ales la competiții interșcolare.
Într-un turneu de fotbal în sală de la Arad, una dintre arbitre i-a pomenit despre soții Albon: Teodora, arbitră și ea, și Mirel, antrenorul echipei de fotbal feminin de la Cluj. „Că sunt campioane de atâția și atâția ani, că fac treabă foarte bună”, a aflat Adina despre echipa clujeană, la nici 14 ani. După o discuție cu profesorul, eleva de atunci a acceptat să-și ia inima în dinți și să pornească spre Cluj. „De îndată ce am împlinit 14 ani, mi-am făcut buletin și am plecat.”

Viața la echipa campioană
Ajunsă la Clujana în 2008, Adina Giurgiu nu a apucat să joace prea mult, pentru că s-a accidentat. La doar 14 ani, a suferit o fractură deschisă de tibie și peroneu, în timpul primului meci la reprezentativa U17. A revenit în echipă când se producea deja „trecerea de la Clujana la Olimpia, un schimb de generații”. Din echipă făceau parte multe fete de vârste apropiate, lucru care a ajutat mult la închegarea jocului.
Fetele din echipă i-au povestit că și ele, în mare parte, începuseră la fel ca ea. Că le-a fost dor și lor de casă. Asta a ajutat-o să se acomodeze. „Prinsă între antrenamente și deplasări, nici nu am mai apucat să mă gândesc, mai târziu.” În paralel cu fotbalul, Adina urma Liceul Tehnologic. Hotărâse să nu urmeze un liceu cu program sportiv, pentru că ar fi însemnat să facă parte dintr-o clasă de atletism, și simțea că-i era greu să se împartă. „Liceul era aproape de căminul în care locuiam. Mai greu a fost cu profesorii, până au înțeles ce fac. De multe ori, era necesar să intervină antrenorul. Apoi, au înțeles ce suntem.”

Să facă parte dintr-o echipă profesionistă a însemnat și trecerea de la antrenamente cu băieții, când și când, de o oră, poate o oră și jumătate, la două antrenament pe zi. „Le simțeai. Și fizic, și psihic”, spune Adina. A jucat mai întâi ca atacant, unde crede că a făcut treabă bună. Doar că, într-un meci în care „nu mai aveau pe cine să pună fundaș”, Adina rămăsese unica soluție. „M-a pus fundaș și așa am rămas.” Jucând însă lateral, știe că poate oricând urca în atac și chiar face asta cu plăcere.
La Facultatea de Educație Fizică și Sport a fost colegă cu Andreea Corduneanu și cu Mara Bâtea. „Cu ele, facultatea a fost mai ușoară. Eram un trio de excepție”, zâmbește jucătoarea. Câștigarea campionatului s-a transformat în tradiție pe care se ambiționau să o ducă mai departe. „M-am bucurat la fiecare campionat și la fiecare cupă pe care le-am câștigat. Era o mândrie născută din toată munca și din tot efortul depus. Savuram victoria.”
„Am aterizat și am crezut că suntem pe altă planetă”
La fel ca multe alte colege de generație, Adina își amintește cu mare drag de calificarea la CE din Turcia, cu echipa națională U19. „Pentru vârsta pe care o aveam atunci, cred că a fost cea mai importantă reușită.” Când a trecut la echipa de senioare i s-a părut o schimbare majoră, pentru că, dintr-o dată, era mezina. Colegele au ajutat-o să se integreze și a reușit să treacă repede peste șoc.
„Îmi aduc aminte de meciurile din America. Am aterizat și am crezut că suntem pe altă planetă: de la oamenii de pe stradă la oamenii de la meciuri. Acolo veneau fetițe să își facă poze cu noi”, zâmbește jucătoarea. Publicul i s-a părut imens, năucitor; a rămas uluită că nici măcar nu putea auzi indicațiile antrenorului, din cauza vacarmului creat. Veneau să susțină echipele, iar printre cei care au fost atunci în tribune s-au aflat și români, iar asta i s-a părut impresionant.

Transferul în Italia – o provocare
„Am decis să plec fiindcă mi-am dorit o provocare”, răspunde Adina, întrebată de ce a plecat, chiar dacă se simțea foarte bine la Cluj. „Voiam să văd dacă-mi pot demonstra că sunt făcută într-adevăr pentru ceea ce-mi place.” La început, a semnat cu U. S. Sassuolo Calcio, echipă din Reggio Emilia (Italia), doar pentru șase luni, în 2018.
Trecând de la o echipă cu antrenor la una cu antrenoare, s-a gândit că aceasta va fi o persoană mai maleabilă; nu a fost cazul. Pe atunci, echipa se lupta la retrogradare și a reușit să se salveze. Adinei i s-a terminat contractul, la Sassuolo a venit un antrenor nou, iar el a sunat-o să o întrebe dacă ar dori să continue. A acceptat, bucuroasă.

2019 cu ghinion
Din păcate, începutul lui 2019 a venit pentru Adina cu o accidentare deosebit de gravă. S-a întâmplat în Turcia, unde Naționala urma să evolueze într-un turneu. La primul antrenament cu echipa, Adina a făcut o întoarcere și piciorul i-a rămas înfipt în teren. „Mă durea atât de tare, încât mă ghemuisem la pământ, strângându-mi genunchiul parcă din tot corpul, până ce a ajuns staff-ul medical de la marginea terenului”, își amintește ea. I-a fost foarte greu să se liniștească, deși coechipierele încercau să o încurajeze. „Numai când am ajuns la hotel am reușit să respir fără să plâng”. Și acum, la doi ani după accidentare, nu găsește un termen potrivit de comparație pentru durerea și panica pe care le-a încercat atunci.
După o așteptare chinuitoare a rezultatelor RMN, a aflat că suferise o ruptură de ligamente încrucișate. I-a luat o vreme să proceseze vestea, mai mult pentru că știa că o așteaptă luni întregi departe de teren și o recuperare anevoioasă. „Ca sportivă de performanță, ești într-o continuă alergare. Nu ai momente de pauză nici măcar când crezi că le ai.” Prima intervenție chirurgicală a reușit, însă nu a fost cea mai potrivită. Avea în continuare dureri la alergare. „Personalul medical de la Sassuolo a decis că ar fi indicat să refac operația și să încep tot procesul de la zero.” A fost o veste cumplită pentru Adina, care își dorea enorm să revină pe terenul de joc și să facă din nou ce știe mai bine și ce o face fericită.

Recuperare în pași mici
După a doua intervenție chirurgicală, care a decurs potrivit așteptărilor, recuperarea a fost mult mai lentă și de durată. „Medicii clubului au decis să pună omul Adina și nu jucătoarea Adina pe primul loc, iar eu le sunt recunoscătoare pentru un gest pe care-l consider de mare afecțiune și respect”, spune ea. Era conștientă că trebuia să muncească enorm și, mai ales, să aibă răbdare. I-a fost foarte greu, pentru că este o persoană de acțiune. A lucrat în fiecare săptămână, pas cu pas, iar când a reînceput să alerge din nou pe terenul de joc își amintește că a simțit „fiori din aceia plăcuți, de data asta!”. Treptat, a introdus în pregătire exerciții cu mingea, exerciții tehnice și schimbări de direcție.
În tot acest timp a păstrat amintirea suporterilor și atmosfera de la meciurile oficiale. „Înainte de pandemie, aveam mulți suporteri care veneau la meciuri. Vedeam că lumea vine să ne vadă și renunță la un prânz duminical în familie pentru asta.”. De altfel, crede că și în Româna a crescut numărul fetelor care joacă fotbal. Și-ar dori ca ele să se bucure de susținerea familiei și a celor dragi. „Nu e nimic ieșit din comun să practici un sport la care se spune că doar bărbații ar fi pricepuți. E departe de a fi adevărat.”

Când revine Adina Giurgiu?
Este foarte bucuroasă pentru că a revenit la partea tehnică alături de echipă și așteaptă să poată efectua întreg antrenamentul. Dacă totul decurge conform planului, crede cu tărie că în două, trei săptămâni va reveni pe teren. „Am fost deja de două ori pe banca de rezerve”, spune ea. Rezumând eforturile de recuperare din ultimii doi ani, cea mai importantă lecție a fost că merită din plin să încerci încă o dată, dacă nu reușești cum ți-ai propus. „Dacă o ții tot așa, până la urmă o să-ți iasă.”
Acum, Sassuolo se află pe locul al treilea în prima ligă italiană, și are mari șanse la locul doi. „Când voi reintra în joc, voi da tot ce am mai bun”, promite Adina. Își dorește enorm să simtă din nou mingea la picior. „Dacă ar fi după mine, aș juca până la 40 de ani. Nu știu însă dacă mă țin balamalele.” Nu s-a gândit concret la un plan B. Știe doar că ar vrea să continue și jonglează cu mai multe soluții. Un viitor fără fotbal nu își poate însă imagina.

„Noi, ca femei, trebuie să ne susținem mai mult între noi”
„Dacă m-ar întreba o fetiță cum este la fotbal, i-aș spune să nu renunțe, dar mai ales să știe că, oricât i s-ar spune că nu e pentru ea, să meargă mai departe, să demonstreze că e bună.” Adina recunoaște că ajungi la o vârstă la care începi să te întrebi dacă sacrificiile merită, dacă absența de lângă familie nu apasă prea greu. „Faci totul ca sacrificiile să merite”, completează ea. S-a obișnuit să fie departe de cei dragi. Când se revăd, se bucură de moment. De exemplu, cu sora ei se vede mereu online, iar ea o susține foarte mult și i se pare cel mai important să știe că se poate baza pe încrederea ei. „Noi, ca femei, trebuie să ne susținem mai mult între noi”, crede ea.
În prezent pe locul trei în campionatul italian cu echipa de club, Adina Giurgiu știe că va fi necesară multă muncă pentru a ajunge pe una dintre pozițiile superioare. Principala lor rivală este echipa feminină a clubului Milan, care se află pe locul doi. Să se „lupte cu greii” i se pare jucătoarei o adevărată provocare, pe care o acceptă și o înfruntă așa cum știe mai bine: cu mingea la picior și cu fruntea sus.
Un material de Iulia Dromereschi
Surse foto: Pagina de Facebook Olimpia Cluj-Napoca
Pagina oficială a clubului U. S. Sassuolo
Pagina LTA Agency
Kevork Djansezian/Getty Images
Arhiva personală de fotografii a Adinei Giurgiu