Trecut

„Hai Doboș, scoate săbiile din jambiere” – Cristiana Drăgan în interviu

Succesul în fotbal nu este doar despre cine a strâns cele mai multe selecții la națională sau cine a dat mai multe goluri. Astăzi este despre fotbal ca pasiune adițională unei vieți dedicate sportului.

Cristiana Drăgan este o fostă componentă a lotului național de fotbal feminin între anii 1993-1998 și de două ori campioană a României cu Motorul Oradea. De-a lungul carierei a jucat pe postul de fundaș stânga pentru Balsam București, King Sport București, Motorul Oradea, Fenerbahce, și Conpet Ploiești. În prezent este profesoară de sport la liceul ”Nicolae Bălcescu” din Oltenița, consilier local și vicepreședinte în cadrul biroului federal al Federației Române Sportul pentru Toți.



Fotbalul ca un „Balsam”


Pentru Cristina, așa cum îi spune toată lumea, sportul a fost constanța vieții. Deși a avut contact cu fotbalul încă de la 4 ani când tatăl ei o ducea la meciurile pe care Șantierul Naval Oltenița le disputa în Divizia B, drumul ei din tribună până la firul ierbii a fost ceva mai lung.

Și-a dorit dintotdeauna să fie profesoară de educație fizică, astfel că în vara lui ’92 dă admitere la Academia Națională de Educație Fizică (actual UNEFS), de unde câteva luni mai târziu este remarcată de antrenorul echipei Balsam București.


Să te apuci de un sport la 19 ani și să apuci să guști din performanță nu e de ici de colo, necesită, dincolo de talent, o dăruire totală.”Rămâneam cu el (Gheorghe Marinescu, antrenor la Balsam București) în fiecare zi după antrenamentul fetelor câte o oră, o oră și jumătate pentru individualizare”.

Ahtiată după fotbal


Sportul nu e o știință exactă și nici nu are o rețetă a succesului, nu poți adăuga pur si simplu muncă și talent pe care să le amesteci bine și să produci un campion. Determinarea Cristinei a fost atât de mare încât urmărea tot ce mișcă în fotbalul feminin, astfel ajunge din postura de spectator la un turneu în județul Prahova care îi va schimba viața.

Era 1993 iar finala turneului amical de la Brebu, Prahova era disputată de Fartec Brașov și Voința Ploiești, celei din urmă lipsindu-i o jucătoare. ”Domnul antrenor Mihai mai avea nevoie de o jucătoare, un fundaș, culmea e că m-au găsit pe mine, eram singura răzleață de acolo care nu făcea parte din nicio echipă, venisem pur și simplu ca spectator. Am jucat 90 de minute libero, ceea ce nu am știut eu că pe timpul acela domnul Adami era antrenorul echipei naționale și m-a remarcat.”


După acest meci de pomină antrenorul Ploieștiului este întrebat de unde are o asemenea jucătoare la care răspunsul a venit prompt: ”Domle, vrei să-ți spun ceva? Nu e jucătoarea mea!”. Cristina Drăgan a fost selectată în lotul echipei naționale la următoarea acțiune debutând într-un meci cu Danemarca.

”Trebuie să fie o egalitate de gen”


Deși în societate fotbalul feminin era privit cu reticență, Cristina a ales să se specializeze în acest domeniu și spune că a fost ajutată foarte mult de profesori. ”Lumea a fost reticentă dar cu timpul și-au dat seama mulți că asta este viitorul, trebuie să fie o egalitate de gen, de șanse, de ce doriți”

Încă sunt vii în memoria Cristinei deplasările în toată țara cu trenul, mijloc de transport folosit adesea în fotbalul feminin. Se pleca înainte cu o zi de meci iar tactica, glumele și inclusiv somnul se faceau în cușetele și compartimentele de clasa a II-a a trenurilor CFR.


Transferul la Fener


Pentru că Balsam București a fost preluată de Tamer Atalay, președintele Camerei de Comerț Bilaterale România-Turcia, echipa și-a schimbat numele în King Sport București. Această nouă conducere a favorizat transferul Anei Roșca, Adrianei Grigore și Cristinei Drăgan în Turcia la Fenerbahce, echipă ce avea să și câștige campionatul în 1996.


Dar pentru Cristina Drăgan această experiență în Turcia avea să fie una de scurtă durată. După doar o lună s-a întors în țară să dea examenul de titularizare și să devină ceea ce și-a dorit încă de când era mică, profesor de sport. Totuși foamea de rezultate și dorința de afirmare au făcut-o să ceară o detașare la o școală din Oradea pentru a putea juca fotbal la Motorul.

S-a turat Motorul


Înființată în 1994, secția feminină a echipei AS Motorul Oradea s-a remarcat rapid câștigând în sezonul 1995-1996 titlul de campioană a României(cu denumirea de Interindustrial). Transferată în ’96 la Oradea, Cristina Drăgan pune umărul la cel de-al doilea titlu al Motorului câștigat într-o manieră categorică cu victorii pe linie.


Începând din sezonul următor lucrurile au început să se complice, însă la finalul sezonului medaliile de campioană a României au luat tot drumul Crișanei. După o scurtă perioadă petrecută la Conpet Ploiești, în 1998 Cristina Drăgan decide să se retragă din sportul de performanță din cauza unor probleme medicale.

Suporterii bucureșteni


Dacă la Brașov sau Craiova publicul venea într-un număr mare, la București fotbalul feminin era încurajat din tribune în special de rudele și prietenii jucătoarelor. ”Nu prea trecea nimic de mine, dacă trecea mingea adversarul nu prea trecea însă strigau la mine <Hai Doboș, scoate săbiile din jambiere> și mă amuzau dar erau în permanență alături de noi”


Cristina Drăgan a știut mereu că cea mai bună investiție este în educație.
După retragerea din fotbal s-a dedicat 100% activității de dascăl, postură din care a avut șansa de a influența pozitiv viețile a mii de copii. Medaliile de la intrarea în sala de sport a liceului ”Nicolae Bălcescu” din Oltenița stau mărturie celor peste 20 de ani de implicare în educația copiilor călărășeni.


Crede că în fotbalul feminin persistă aceeași problemă de foarte mulți ani, lipsa profesioniștilor, a oamenilor instruiți care să cunoască particularitățile acestui sport practicat de fete. În fotbal ca la școală, nu poți fii un elev bun dacă nu ai un profesor competent care să te îndrume.


Sportul pentru toți


Există planuri mari pentru sportul din Oltenița, într-un scurt dialog Nicolae Eftene, profesor de educație fizică la liceul ”Spiru Haret”, ne-a mărturisit că în perioada următoare o serie de proiecte vor prinde contur în colaborare cu profesoara Drăgan. Se prefigurează inclusiv înființarea unei echipe de fotbal feminin U15 care să evolueze în campionatul național.

Pentru Cristina Drăgan educația a fost mai presus de orice, când a fost pusă să aleagă între școală și o carieră în fotbal într-o altă țară a ales cu gândul la viitor și la ce își dorește cu adevărat. Nu e mereu despre ceea ce poți face azi, se mai întâmplă să fie și despre maturitatea de a alege în raport cu incertitudinea de mâine.



un interviu de Ileana Szasz & Teodora Căbuț

montaj: Alexandra Diaconu

Surse foto: arhiva personală a Cristianei Drăgan

One Comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *