România, cât mai sus sau chiar semifinalistă la Cupa Mondială 2027

La începutul verii Federația punea la dispoziția publicului larg trei documente foarte importante  cu privire la viitorul fotbalului românesc. Unul dintre ele a fost și ”Strategia pentru Dezvoltarea Fotbalului Feminin Românesc 2021-2026”, o broșură de 85 de pagini în care se trasau câteva direcții de dezvoltare. Documentul, care vorbește despre intențiile FRF ului pentru dezvoltarea fotbalului feminin și care subliniază printre obiective creșterea vizibilității acestui sport, pare că a trecut neobservat  atât în presă cât și pe social media.  Acest lucru arată fie că este nevoie de mai mult decât de o grafică atractivă pentru a comunica strategia instituțională, fie că tot ce și-a propus a fost să existe ca dovadă a alinierii la standardele impuse de organismele internaționale.

În primul rând este foarte similară cu strategia UEFA, și cea FIFA, nimic anormal până aici pentru că până la urmă scopul este unul comun.  Mai marcăm și la numărul de pagini, am scris muuult ca la bac, 85 vs 37 (UEFA) și 24 (FIFA), dar e drept, am copiat un pic și din datele lor.

Cărțulia frumos colorată

În al doilea rând, povestește foarte frumos despre cât de Cenușăreasa  like (termen folosit de FRF în raportul precedent) e fotbalul feminin de când a venit noua conducere la putere și a elaborat vechea strategie. Pentru o persoană din afara fenomenului totul suna și arată foarte bine, cifrele au sens și nu prea. Sunt multe discrepanțe și lipsuri: se includ informații din 2021 (prima femeie antrenor, prima femeie președinte AJF) dar în același timp cifrele statistice cu jucătoarele active în competiții sunt din 2019.

Pentru a afla numărul oficial de jucătoare junioare și senioare înscrise în competițiile FRF trebuie să citim alt document, și anume ”Planul strategic pentru dezvoltarea fotbalului din România 2021-2026” pentru că autorii strategiei pe fotbal feminin nu au considerat importată includerea acestei cifre. Astfel, Planul Strategic ne zice că în România avem 2510 jucătoare legitimate, junioare sau senioare, în 6 competiții. Se pun la grămadă cifre cu jucătoare de la diverse competiții de junioare (ex ONSS sau Campionatul Național de Junioare), fără a se specifica în mod expres câte din sportive sunt legitimate de fapt.

Una da și alta ba

Alte cifre ciudate par să fie cele legate de comparația între anul 2013 și 2019. FRF zice că în anul 2013 în România existau 330 de practicante dar nu specifică și cum a ajuns la numărul acesta. Totuși, este greu de crezut că existau doar atâtea în timp ce campionatul reunea 18 echipe, iar la un calcul simplu cele 330 jucătoare par sa fie doar cele legitimate în competițiile de senioare. Turnee de junioare existau și în 2013  (ONSS), însă FRF include aceste date doar când îi este în favoare. La raportarea din 2019 brusc au apărut practicantele, în număr de 66054, date care par să reunească absolut toate programele grassroots. Nu se contestă faptul că FRF a derulat programe care au dus la această ”creștere uriașă”, ci se sancționează raportarea cu date îndoielnice.

Fotbalul feminin la Olimpiadă

În al treilea rând, și cel mai important, toate aceste mici neclarități pălesc în fața a ceea ce se găsește la pagina 62. Federația are cinci obiective mari și late în strategia de dezvoltare, unul dintre ele fiind denumit generic ”Formare și dezvoltare continuă”. În cadrul acestui obiectiv se regăsește și un parteneriat între FRF și COSR de constituire a unor tabere de pregătire preolimpice. Proiectul își propune două obiective, acela de participare la un turneu final U17 în 2023 și de, ATENȚIE, participarea la Olimpiada din 2028 cu ajutorul fetelor crescute de sistem. S-ar ajunge aici după ce fetele vizate ar petrece un minim de 60 de zile pe an în cadrul acestor tabere preolimpice.

Nu există un sport olimpic la care calificarea la Olimpiadă să se obțină mai greu decât la fotbal feminin. Formatul competiției este unul restrâns, cu 12 echipe participante și doar trei din Europa. Acestea din urmă sunt stabilite pe baza clasamentului final de la Cupa Mondială. Ca să vă faceți o idee, anul acesta Germania, campioană Olimpică în 2016 și Franța, locul 3 FIFA, nu au participat la Olimpiada de la Tokyo.

De ce a ales Federația  cea mai inaccesibilă competiție ca obiectiv? Să ne imaginăm cum vor arăta următorii șapte ani în fotbalul feminin românesc:

 
Anul este 2023, fetele de 2007-2008 au deja 120 de zile de pregătire în aceste tabere preolimpice, multe din ele fiind selectate deja în echipa care în 2022 se califica în Liga A și urmează să participe la Turneul Final din 2023, fiind în primele opt echipe ale Europei. Mai departe aceste junioare vor consolida echipa națională de senioare care va participa la Cupa Mondială din 2027.

Nu e imposibil, vor fi 32 de echipe. Și nu doar că această echipă a României se va califica la CM, se va mai lua și la trântă cu marile puteri ale Europei. Cel mai probabil vom matura pe jos cu Norvegia, Spania sau Italia ca într-un final să fim în primele echipe ale lumii și să prindem biletele la Olimpiadă. Vă dați seama? La 19-20 de ani să treci de grupele CM?

Îmbrăcate în cuvinte și formulări tipic corporatiste, aceste fantezii sunt trecute cu vederea. Afară-i vopsit gardul și înăuntru….FRF cu strategia feminină pe genunchi. În lipsa unei analize oneste a sistemului, în lipsa specialiștilor și a unor obiective raportate la capacitățile noastre ”Strategia pe fotbal feminin” va arăta ca o lucrare de licență copy paste după alte lucrări copy paste în care se mimează cercetarea.

Evident, Federația nu a răspuns mailurilor noastre în care am cerut o clarificare a situației. De o lună.