Junioarele României: Szász-Bencze Brigitta dă siguranță viitorului
Nu se întâlnesc chiar atâtea jucătoare care-și găsesc bucuria aia pură de a juca fotbal, iar când o facem, dăm peste motivații și povești incredibil de puternice. Acestea ne învață să ne uităm la ce e important și ne oferă o lecție importantă: deși fotbalul e la fel pentru toată lumea, de fapt nu e.
Astăzi vă povestim despre Brigi, așa cum îi spun prietenii, o jucătoare care știe de la 8 ani că fotbalul e mai mult decât sportul ei preferat.
Szász-Bencze Brigitta are 17 ani și evoluează pe postul de fundaș central pentru Vasas Femina Odorheiu Secuiesc. Până acum, are în palmares câștigarea Cupei României în 2019 și câteva apariții sub tricolor pentru selecționatele U15 și U17. Învață în Odorhei, la Liceul Teoretic “Tamási Áron”, profil Științe ale naturii, bilingv Engleză.
Ruleta sporturilor
Brigitta a încercat toate sporturile pe care un om și le poate imagina. A mers la înot, la handbal, a cochetat cu baschetul, atletismul și dansurile. Dar niciunul dintre aceste sporturi nu au făcut-o cu adevărat fericită. Până a descoperit fotbalul. Avea 8 ani când s-a gândit prima dată să joace fotbal și când a participat la un antrenament la Vasas Femina. ”Nu țin minte cum s-a întâmplat acest lucru, însă mama mi-a reamintit că am mers din senin la ea și i-am zis că vreau să joc fotbal, chiar dacă nu am atins deloc mingea până atunci.”
În câteva cuvinte, prietenii ar descrie-o ca fiind o persoană tare energică, ce glumește foarte mult, ce adoră să îi vadă pe ceilalți zâmbind. Părinții ar zice că e mult prea cinstită și onestă, iar antrenorii ar vorbi despre perseverența ei.
Când norocul îți surâde
Tânăra jucătoare se consideră norocoasă pentru că, după o lună de când și-a exprimat insistent interesul de a juca fotbal, a primit vestea mult așteptată: se înființase o echipă nouă în Odorheiu Secuiesc, care căuta jucătoare de vârsta ei.
În acel moment, 2012 mai exact, părinții ei au primit un telefon de la un prieten apropriat, care știa că pe fetiță, această veste o va face să sară în sus de bucurie. ”Părinții mi-au fost alături de la început, au vrut doar să practic un sport, iar dacă acesta este fotbalul, nu au avut nimic împotrivă. Apoi m-au dus la primul meu antrenament de fotbal pe care nu mi-l amintesc deloc, doar că eu am fost cea mai înaltă de pe teren. Nu știu cum o să fie fără ei când o să mă mut de aici, pentru că o să mă mut cu timpul.”
Cupa României în palmares
Brigitta știe că munca bate deseori talentul. Se antrenează de 6 ori pe săptămână cu echipa. Chiar dacă nu se consideră cea mai talentată de pe teren, este o fire foarte muncitoare. O ajută foarte mult și faptul că iubește acest sport. Se simte fericită când e pe teren, adoră să lovească mingea cu capul, să joace într-o echipă. Joacă din plăcere, plăcere, care a devenit un motiv de a trăi cu zâmbetul pe buze.
În 2019, când a câștigat cupa României în fața celor de la Fortuna Becicherecu Mic, a plâns de bucurie. ”A fost cel mai frumos moment al nostru. Am trăit un sentiment de neuitat, niciodată nu am simțit așa ceva. Și faptul că am putut să ajut echipa ca titulară, m-a emoționat. Am fost foarte mândră de noi, cum sunt și acum. Ne-am propus să nu dăm cupa României la altă echipă, o vrem la noi și anul acesta.”
Cum se simte o junioară în Liga 1
Atunci când greșește în teren, îi vine greu să se motiveze, însă atunci intervine echipa. Fetele o ajută să aibă încredere în ea și să-și dorească să-și corecteze imediat greșeala. Înainte de fiecare meci, Brigittei îi place să fie singură și să se concentreze la ce are de făcut. Fiecare meci începe cu o zi înainte și are ritualul lui: ”de obicei ascult muzică, pentru că mă calmează și mă scoate din orice stare tensionată în care mă aflu.”
Rolul ei este unul foarte important pentru încrederea și siguranța pe care o poate oferi un fundaș central echipei. Faptul că evoluează pe acest post, înseamnă, pe lângă presiunea mare pe care trebuie să o pui pe adversar, și că e nevoie de multă forță, rezistență și concentrare maximă.
Brigitta dă totul pentru a-și salva echipa de la goluri și e determinată să facă acest lucru cât de bine se poate, chiar cu prețul unui cartonaș roșu. ”Mă simt foarte împlinită atunci când salvez echipa, parcă aș fi dat un gol. Îmi place mult jocul cu capul. Majoritatea golurilor înscrise de mine sunt marcate cu capul. Nu joc pentru trofee, joc pentru că iubesc acest sport. După fiecare meci, îmi notez activitatea mea, ce am făcut bine, ce am de îmbunătățit. Îmi place să am amintiri despre tot.”
Rivalitatea stimulează performanța
În prezent, Vasas se află pe locul 4 în campionatul României, și începe playoff-ul la doar 2 puncte distanță de locul doi. În toți acești ani, a adunat foarte multe amintiri frumoase, însă pe una o consideră specială: victoria împotriva Olimpiei Cluj, acasă, în sferturile Cupei României, ediția 2017-2018.
”Toată lumea știe că suntem adversari mari, iar mie personal, îmi place enorm de mult să joc cu ele, se dă o mare luptă la fiecare meci de acest gen. Din acest motiv, să o învingem pe U Olimpia Cluj a fost și este o amintire de pus în ramă. Nu m-am mai simțit niciodată așa, nu știu de unde am găsit energia și resursele să învingem campioana României, dar mă bucur enorm că am făcut-o!”
9 ani la Vasas Femina
Vasas înseamnă pentru Brigitta aventură, familie, distracție și muncă. Fiecare meci și antrenament este o provocare, iar ei îi plac provocările. ”Ador această echipă. Suntem o familie, învingem și pierdem împreună, ne ajutăm pe teren și în afara acestuia. Încă nu pot să-mi imaginez că o să fiu cândva la o altă echipă.”
Îi este, în primul rând, recunoscătoare lui Székely János, antrenorului secundar, care o cunoaște de când a pus prima dată piciorul pe minge și care a crezut mereu în calitățile ei. ”Îi mulțumesc din suflet.”
De asemenea, îl admiră foarte mult pe Vágó Attila, antrenorul principal, pentru că observă cât de mult suflet pune și ce antrenor extraordinar este. ”El chiar știe cum să ne motiveze (și să ne ”omoare” la antrenamente). Îl admir, pentru că este strict când e nevoie, știe să glumească atunci când situația o cere. Ne învață să fim o ECHIPĂ.”
Brigi la națională
Prima convocare a venit atunci când Brigitta se afla în clasa a VII-a. Avea 13 ani atunci și a fost foarte entuziasmată și extaziată la aflarea veștii. ”Nu mi-a venit să cred că am fost selecționată și mi-a fost frică puțin, pentru că nu vorbeam și poate nici acum nu vorbesc bine românește. Habar nu aveam cum o să mă integrez în echipă. Dar acum mă bucur foarte mult că pot să fac parte din ea.”
După momentul martie 2020 și venirea pandemiei, loturile naționale de junioare nu s-au mai reunit pentru pregătire. Anularea Turului de Elită a atins-o ca un fulger pentru că aștepta de mult timp ocazia să arate o altă față a ei atunci când își dorește foarte mult calificarea. Îi pare rău că nu a avut încă această șansă, dar fire optimistă cum e, știe că viața nu poate să meargă decât înainte. ”Trebuie să mergem mai departe și să luptăm pentru alte oportunități.”
”Un sportiv adevărat trebuie să fie deștept ca să poată obține performanță”
”Fotbalul m-a învățat foarte multe lucruri importante. M-a învățat să joc într-o echipă, să apreciez fair play-ul, să vorbesc românește, să fiu curajoasă și perseverentă. M-a învățat cum să-mi fac programul zilnic ca să pot avea timp de tot.”
Brigitta adoră să citească. Pentru ea, cărțile înseamnă libertate și distracție, în timp ce se informează și învață. Îi place să se întâlnească cu prietenii, să se distreze, să danseze. În plus, îi place să scrie nuvele, poeme. ”Am încercat mereu să ajung la un nivel cât mai înalt în ceea ce privește educația. Pentru mine, ambele sunt la fel de importante și cred din suflet că faptul că sunt sportivă nu înseamnă că trebuie să ignor școala. Un sportiv adevărat trebuie să fie deștept ca să poată obține performanță.”
Provocări online
Școala online a avut plusurile și minusurile ei și încă le are: a fost mult mai ușoară pentru că a putut să se concentreze la materii de care este interesată și de care are nevoie pe viitor. Însă, fiind online toată ziua, a făcut-o pe Brigitta să fie irascibilă, nervoasă și obosită, chiar dacă nu a făcut mare lucru.
”Noroc că am avut motivația de a învăța, altfel ar fi fost foarte greu să mă descurc. Faptul că am fost departe de colegii mei și nu am putut să vorbim în pauză și să ne luăm în brațe, mi-a creat probleme, pentru că sunt foarte sociabilă. Îmi place să fiu înconjurată de oameni, să fac parte dintr-o comunitate. Mi-a fost dor de prostiile pe care le făceam împreună, de glumele noastre. Și am simțit că ne-au fost furate amintiri de neuitat, pe care nu le mai putem avea.”
Gânduri de viitor
Pe termen lung, vrea să ajungă cu echipa în Liga Campionilor, competiție la care ajungi, poate, doar o dată-n viață și care reprezintă cea mai mare dorință a lor. ”Când o să cânte imnul nostru în Liga Campionilor, o să mi se facă piele ca de găină și o să fiu cea mai mândră persoană din întreaga lume!”
În final, Brigi știe că e drum lung până departe și e dispusă să muncească. Nu o sperie absolut nimic! Simte că o să fie un 2021 excepțional. ”Am trecut peste greutăți, merităm un an miunat, nu? Ca sportivă îmi era foarte greu să stau acasă, să nu fiu pe drum toată ziua, să nu ating iarba de pe teren, mingea. În 2021 vreau să rămân sănătoasă, să îmi pot îmbunătăți calitățile și să nu îmi pierd motivația și ambiția de care am nevoie nu doar în fotbal, ci și în viața de zi cu zi. Consider că următorul nivel este aproape și depinde doar de atitudinea mea.”
un interviu de Diana Gheorghe & Ana-Maria Mîndruță
Surse foto: arhiva personală Szás-Bencze Brigitta